De mici copii am fost invatati de parintii, bunicii
nostri cum sa ne rugam, care si ei stiau la randul lor, de la biserica si
strabunii lor. Indiferent de ce metoda alegi sa te rogi, dar roaga-te.
Rugaciunea face parte din viata noastra, nu pentru ca asa au spus parintii,
biserica, pentru ca asa simtim in inima noastra. Dorim sa spunem cuiva tot ce
simtim noi, cuiva care este prietenul nostru cel mai bun, in care avem deplina
incredere si ne asculta cu multa rabdare si iubire.
Tot ce nu putem spune nimanui pe pamant, fie ca nu avem
incredere, fie ca nu simtim acest lucru, insa lui Dumnezeu ii spunem tot. Sa
stiti ca nu ati gresit deloc in alegerea facuta de ai marturisi lui
Dumnezeu, ,,ofurile,, voastre. Si cred
ca foarte multi au renuntat la rugaciunea clasica, traditionala, la o rugaciune
spusa din inima, personalizata. Si este si corect asa, fiecare isi are
propriile nevoi si dorinte. Fara sa mai fim nevoiti sa repetam mecanic,
aceleasi cuvinte, care de cele mai multe
ori nu reprezinta simtirea si gandirea noastra.
Rugaciunea noastra devine trairi, simtiri, cugetari, fara cereri
nesfarsite. Fa ca rugaciunea ta sa fie sincera, sa te simti aproape de
Dumnezeu.
Multumeste pentru
tot ce ai primit si fi convins ca vei fi ajutat si indrumat in drumurile tale.
Dumnezeu are grije de copii lui, chiar daca noi nu realizam acest lucru. Toate
trec, numai Dumnezeu ramane in
permanenta langa noi.
F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu