De mici copii am fost invatati de parintii si bunicii nostri cum sa ne rugam, care si ei stiau la randul lor de la biserica si strabunii lor. Indiferent de ce metoda alegi sa te rogi, dar roaga-te. Rugaciunea face parte din viata noastra, nu pentru ca asa au spus parintii, biserica, pentru ca asa simtim in inima noastra. Dorim sa spunem cuiva tot ce simtim noi, cuiva care este prietenul nostru cel mai bun, in care avem deplina incredere si ne asculta cu multa rabdare si iubire. Tot ce nu putem spune nimanui pe pamant, fie ca nu avem incredere, fie ca nu simtim acest lucru, insa lui Dumnezeu ii spunem tot. Sa stiti ca nu ati gresit deloc in alegerea facuta, de ai marturisi lui Dumnezeu, ,,ofurile,, voastre. Si cred ca foarte multi au renuntat la rugaciunea clasica, traditionala, la o rugaciune spusa din inima, personalizata. Si este si corect asa, fiecare isi are propriile nevoi si dorinte. Fara sa mai fim nevoiti sa repetam mecanic, aceleasi cuvinte, care de cele mai multe ori nu reprezinta simtirea si gandirea noastra. Rugaciunea noastra devine trairi, simtiri, cugetari, fara cereri nesfarsite. Fa ca rugaciunea ta sa fie sincera, sa te simti aproape de Dumnezeu. Multumeste pentru tot ce ai primit si fi convins ca vei fi ajutat si indrumat in drumurile tale. Dumnezeu are grija de copii lui, chiar daca noi nu realizam acest lucru. Toate trec, numai Dumnezeu ramane in permanenta langa noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu